Pe vremea copilăriei mele tresăream când inegalabilul Sebastian Domozină cerea legătura pe Central în emisiunea "Fotbal minut cu minut". După timbrul vocii sale îmi dădeam imediat seama dacă băieții noștri mărcaseră gol sau nu.
Ulterior stadionul a primit denumirea de Ion Oblemenco, iar atunci am simțit că i s-a făcut dreptate celui mai iubit fotbalist al Universității Craiova, deși ulterior Știința l-a dat și pe cel mai mare fotbalist al Universității, și al României, din toate timpurile, Ilie Balaci. Este doar părerea mea și nu doresc să intru în polemică cu nimeni.
Însă de joi am tot dreptul să vărs o lacrimă. Stadionul, dar mai corect spus locul, pe care mi-am petrecut copilăria, dar și cea mai mare parte a vieții mele nu va mai purta numele de "Ion Oblemenco". Însă pentru mine nea Nelu va rămâne veșnic în inima mea chiar dacă pe această arenă am jurat că o să mai calc doar atunci când FCU va juca din nou acolo. Nici măcar naționala României nu îmi dă forța să intru din nou pe locul unde Craiova Maxima, iar ulterior FC Universitatea Craiova ne-au făcut să plângem și să ne bucurăm ani și ani. Recunosc că nu am avut forța să merg la meciul România-Suedia din Bănie, deși Peluza Sud 97 a prezentat o lecție tuturor participanților la acest joc.
Însă este foarte clar pentru mine că "Tunarul" nostru nu va fi uitat niciodată indiferent dacă autoritățiile locale din Bănie au decis să îi schimbe de joi numele stadionului. Momentan acesta o să poarte numele de „Complex Sportiv Craiova – Stadion de Fotbal . Însă, mai mult ca sigur, în cel mai scurt timp, stadionul va purta un nume de sponsor în funcție de parteneriatele pe care autoritățile locale din Bănie le vor face.